woods, soft pencil on paper canavas,and more

Am primit dojeneli...cum ca nu mai fac nimic pe blog. Iata, raspund. Padure desenata asa cum ma simt eu acum...desis de ganduri si lumisuri, apoi atelierul si colturile sale.Carpe cu miros de terebentina,sevalete pictate,pereti cu goluri aproape poetice,scaune vopsite la norma in verde si redecorate apoi , in timp cu gesturi scapate sau poate chiar fizica inconjuratoare sa fi fost acolo...apoi dulapul acela din care ieseau toate albumele nemaicitite si nemaivazute...sticla de sampanie si portretul acel facut de Baba, ce amintea prin pana subiectului ca da, timpul trece si ne este frica sa simtim sau sa vedem...